Subscribe to download
Specii-Amenintarea Maimutei PROMO

"amenințarea maimuței" este o opera muzicală, aparținând hip hopului post modernist. înfăptuită de munca asiduă a 3 artiști, kazi ploae, pe numele sau real cezar-kazimir Stoicescu, Dragoș Tudorache zis dragonu aka47 și Mișu foarfecă, artiști care și-au făcut debutul in muzica Românească de strada cu albumele gorgone și respectiv imperiul lianelor.
Amenințarea maimuței se deschide cu o melodie promo care are rol introductiv pentru albumul cu același nume.
Numele albumului face referire la o amenințare din trecut care se întoarce in prezent, o societate distopică, pe punctul de a cădea datorită viciilor omenești și opoziția poporului împotriva birocrației.
Dragonu aka 47 este deschizătorul operei folosind o muzicalitate brutală, începe cu o declarație "clar eu-s sahamanul, clar eu sunt vraciul, care știe ștoul despre univers" semnifică obiectivitatea cu care acesta măsoară de-a lungul și de-a latul timpurile in care trăiește, prin perspectivă se consideră superior muritorului de rand.
"Fac un promo, il pun direct pă flow, " sunt cuvintele pe care dragonul le-a ales pentru a exemplifica simplitatea lumii, acesta insinuand că a pus versurile pe ritm fără a gândi a doua oară."fără bani fără griji fără acte" In acea structura din nou este evocat motivul societății disfuncționale exemplificat prin lipsa de unități monetare și documente ale primului autor,care alege să își încheie prima apariție in piesă cu o afirmație tip profeție apocaliptică "capitalismul se răspândește, iar eu mă simt ager ca un pește" semnificând neputința acestuia

Trecem de prima parte a melodiei și este introdus un nou personaj autor, chiar eponim începe prin creația aritmică a unui fel de logoree, din care se regăsesc 2 nume de femei, Arina și Andrada, care nu îl lasă pe chimie in pace nici in pragul psihozei psihedelic induse. Al 2lea autor e perplexat de trecerea timpului, și falsitatea care reiese odată cu trecerea acestuia "șobolanii apar când simt miros de cașcaval" ironizand originile acestor așa ziși "șobolani" spunând că au origini de nimic "gașca ta e zero" ca mai apoi folosind estetica uratului și ii numește "veterani " cu scopul de a ii condamna la uitare. Ca mai apoi să continue să-și expună talentul de a vorbi in limbi antice de mult uitate.
Ultima parte din creație lirică e cea mai consistentă, atât in versuri, cât și in elemente de versificație și mesaj exprimat prin artă poetica criptată.
Al 3lea pilon al conștiinței este kazi ploae care își începe prestația cu un exercițiu de imaginație la adresa publicului, fapt ce cauzează introspecți "Imaginează-ți că te trezești noaptea cu un șarpe sub cearceaf", iar prin aceasta construcție muzicală autorul se referă la liniștea sufleteasca care avea să ii fie ruptă de crudul adevăr al cunoașterii paradisiace sugerate de versul "ai învârtit micul glob pământesc cu degetul inelar".
Kazi a încercat să-și găsească refugiu în distrageri lumești "pe damasc, cauta un film cu Deniro.... văzute la tel Aviv". Ca mai apoi să aducă din nou in prim plan curente politice trecute, care au dat naștere unor mutații ideologice care ne dictează azi existența, numind aceste curente "propagare totala in stil porc colonialist" care au la baza concepte neclare, care se îmbină cu crezul creștin prezent dominant in romania "cu câțiva ani in plus sau in minus ca veșnicia creștină".
Ploae refuză sa fie mediatizat și comercializat spunând "devin un rege mustăcios ca pe cărțile de joc". Urmează să sintetizeze întregul concept de "amenințare a maimuței" la ideea că adevăratul pericol nu e durerea fizică, ci harababura din" minte" cauzată de efemeritatea adevărului nemilos "am învățat araba" care e metafora pentru cunoaștere spirituală, luciferică, "dar am uitat-o după luni de zile căutând un con de lumină" cunoaștere asfixiata de minciuni spuse sinelui. Încheie al 3lea tablou prin a spune "privesc..... albumul"
In încheiere, apare din nou dragonul, asemeni unui vis de la febră caracterizează albumul ca fiind "clasic ca balzack și hugo" afirmație ironică datorita sentimentului de ură adâncă pe care cei 3 artiști îl prezintă către societate. Ultimele versuri sunt alcătuite din interjectii care prezintă optimismul cu care cei 3 piloni existentialisti tratează situația "dili, dili dalilam dalileee, haide mai in față să tragem niște k" evocând drogul ketamină, infam pentru efectele sale tranchilizante care se soldează cu psihoze și halucinații. Un ciclu continuu și ne întrerupt se ascunde in spatele repetiției ", dili dili dalilam dalileee" care poate fi asemănat cu un strigat ludic. "eu cu băieții mei ne învârtim ca Galilei" semnifică căderea in psihotic și ambiguu a celor 3 autori