ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte dintr-o populație originară din nord-vestul Indiei, care a migrat începând din sec. V în Persia, Asia Mediteraneeană și în Imperiul Bizantin, în sec. X-XVI în sud-estul și centrul Europei și în nordul Africii, în sec. XV în vestul Europei (în special în Peninsula Iberică), iar în sec. XIX și în cele două Americi și care vorbește o limbă indo-europeană. ◊ Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca țiganul ♥♥ cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă ♥♥ ceea ce le aparține. E învățat ca țiganul ♥♥ ciocanul (sau ♥♥ scânteia), se spune despre cei deprinși ♥♥ nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. n

add me I want your cobalt rad rock

+rep

+rep(?)

YOU ARE ♥♥♥♥♥♥ UP MAN!!!!

GO ♥♥♥♥ URSELF