Grup dedicat aprecierii și studiului operei și vieții omuluimaimutza

Era iarna lui 2008. Eram toți trei chirciți după ceva cutie, aruncând ocazionale priviri tremurânde înspre singura ieșire. Nu mai aveam resurse, gloanțe iar ultimul licăr de speranță se stinse odată cu privirea vlăguită a lui Pișcot. Nu mâncasem nimic de două zile, iar lui Ayane tocmai îi venise menstruația. Tancul trebuie că simțise asta, fiindcă niște horcăieli turbate rezonau între pereții de tablă iar o siluetă stacojie galopa înspre noi. Dintr-o dată, se auzi o rafală, iar groaznica apariție plină de mușchi și vene se prăvăli în praf.

De undeva de deasupra, poate chiar din Ceruri, se auzi o voce tunătoare, desprinsă parcă din Vechiul Testament:

"Moooooooorțiiiii mă-tii de sclav, ți-am zis că te voi răpune."

A fost cel mai frumos moment din viețile noastre.